Ой, цветёт калина в поле у ручья
Парня молодого полюбила я.
Парня полюбила на свою беду:
Не могу открыться-слова не найду!
======
Он живёт, не зная ничего о том,
Что одна девчина думает о нём.
У ручья с калины облетает цвет,
А любовь девичья не проходит, нет!
======
А любовь девичья с каждым днём сильней
Как же мне решится рассказать о ней?
Я хожу, не смея волю дать словам.
Милый мой, хороший, догадайся сам!
De-ar fi tu să dispari
Aşa, pe totdeauna,
Parfumul tău şi ochii
Vor fi cu mine-ntruna.
=========
De-ar fi tu să mă uiţi,
Orbită de minciună,
Inima mea-ţi rămîne
Ca o-amintire pură.
=========
De-ar fi să explodezi
În mii şi mii bucăţi,
Ştiu că-aş găsi hărţi
Inima să-ţi întregesc.
=========
Iubito! Tu eşti una,
Dorinţele-mi sunt mii…
=========
Oh, girl, I don’t know all the reasons why,
I found the answer lookin’ in your eye.
I go out walking all day long,
Take away this lonely man, soon he will be gone.
‘Cause I’ll tell you everything about living free.
Yes, I can see you, girl, can you see me?
OAna are dreptate. Afară e foarte frumos.
Să nu fi fost examenul sigur nu ieşeam din casă. Dar într-adevăr mi-ajunge să stau cu nasu`-n calculator sistemul de calcul (învăţăm BPC, nu? 
).
M-am hotărît greu, şi aveam la dispoziţie doar puţin peste o oră (poate se observă graba…). Deşi îmi spusesem că ar fi bine să ajung la Râpa Galbenă să fotografiez, am ieşit din casă cu sentimentul că nu ştiu unde să-mi îndrept paşii. Am auzit un tren şi am ajuns aici
so confused lately...
Era obosit şi mîna îi atîrna greu de bară. Nici n-a mai stat să cerceteze curios împrejurimile. Îşi ridică totuşi privirea şi o vede. Îl înnebuneşte părul blond şi ochii de-un albastru ca cerul plin de speranţe într-o seară mirifică de vară. Nu înţelege cum poate încăpea atîta puritate într-o fiinţă. Pe de o parte este o Femeie de o frumuseţe sublimă, pe de alta o mică fetiţă, nevinovată şi plină de candoare. Această dualitate îl farmecă şi îl ademeneşte. O priveşte în ochi şi îi surîde cu drag. Ea îl observă şi surîde şi ea ruşinos. Fug aşa unul de privirea altuia, şi nici unul nu se hotărăşte. Autobuzul opreşte, uşile se deschid. Ea pleacă. El, rămîne doar c-o amintire.
Oare doar o singură şansă le-a fost acordată? Adică, poţi avea restanţe în sesiune, poţi să mai dai încă o dată examenul pentru permis, poţi să mai încerci o dată să aplici pentru un job, dar aici, nu? Poate, poate peste un timp n-o să mai stea pe gînduri, şi nici ea n-o să mai coboare aşa uşor?
Dacă e să ne coborîm cu picioarele pe pămînt, care-s şansele să se mai întîlnească o dată? Să vă fac un calcul probabilistic? Pot, serios…
Read the rest of this entry »
Cine a crezut că s-a terminat iarna (adică eu) să-şi scoată nasu’ afară şi să vadă ce se mai întimplă:
Canta sub zăpadă
Aşa o surpiză m-a determinat să
43
mă duc în Tudor (de fapt trebuia să ajung la mall, dar las’ să fie aşa pentru firul poveştii). (Aproape) Tot drumul l-am petrecut în compania (am stat tăcut unul lîngă altul) unei domnişoare foarte agreabile (aşa mi s-a creat impresia)
Read the rest of this entry »
Nu sunt un mare fan al jubileelor, dar e tentant acest număr (deşi 49 îmi place mult mai mult, dar cine îi dă vreo importanţă?). Da, spun cu o oarecare satisfacţie şi mîndrie, al 50-lea post de pe acest blog este acum în faţa voastră. De ce? Pentru că n-aş fi zis (atunci cînd l-am creat) că va ajunge aşa departe (are deja aproape 2 ani).
Ce s-a întîmplat între timp? Multe..
În primul rînd s-a schimbat radical scopul acestui blog. A fost iniţial proiectat ca o platformă personală de schimb de fişiere/informaţii dintre mine şi colegii mei de clasă. Acum, acest blog este un fel de jurnal semi-intim (nu vă dezvălui chiar tot ce-mi este pe suflet 
), de fapt e mai mult un monolog, nu scriu pentru nimeni, scriu pentru mine. Deşi s-a păstrat şi chestia cu schimbul de fişiere (cursul de fizică a creat premizele 
).
În al doilea (nu cred că aţi observat), blogul a trecut prin multe modificări cosmetice pînă a ajuns la varianta finală şi stabilă (cred ) pe care o vedeţi.
Ce-a păţit autorul în tot acest timp? Tot multe
A trecut prin BAC (cică dacă treci de el, treci de orice ), a ajuns student la AC (cu acelaşi ton evident de mîndrie), a descoperit că îl fascinează fotografia şi aspiră să înveţe cum să condenseze cît mai multă frumuseţe in fiecare pixel şi acum, mai nou, după ce a dat de
Azi te-am ales pe tine- pentru că-
Ceva în glasul tău mă linişteşte.
Nu ştiu cum ochii tăi împacă/
Ideile-mi certate nebuneşte.
aici, a înţeles că are cîteodată momente cînd parcă-i vin în cap idei, aşa de niciunde, şi astfel a apărut categoria Inspiraţie clandestină.
Nu-mi mai rămîne să spun mai multe decît – La mulţi ani danciac.wordpress.com!
50th Post Anniversary
Iubesc la nebunie vîntul. Căci
Din depărtări ascunse prin poteci
Mi-aduce-n adiere parfumul tău sublim.
Ochii-mi-nchid – văd un tablou divin.
=============
Eu sunt acolo, pe plaje-ndepărtate
La un apus de soare-n culori nevinovate.
Doar tu şi eu, nu mai e nimeni altul.
Privesc în ochii tăi şi te cuprind cu braţul.
============
Tu mă priveşti mirată, cu uimire.
Eu, din privirea ta sorb nemurire.
Încerci să-mi spui ceva şi nu te las.
Să se audă doar al inimilor glas…
============
 | danciac on Râpa Galbenă |
 | Dmz on Râpa Galbenă |
| danciac on Râpa Galbenă |
 | Oana on Râpa Galbenă |
| danciac on Râpa Galbenă |
