Nu sunt un mare fan al jubileelor, dar e tentant acest număr (deşi 49 îmi place mult mai mult, dar cine îi dă vreo importanţă?). Da, spun cu o oarecare satisfacţie şi mîndrie, al 50-lea post de pe acest blog este acum în faţa voastră. De ce? Pentru că n-aş fi zis (atunci cînd l-am creat) că va ajunge aşa departe (are deja aproape 2 ani).
Ce s-a întîmplat între timp? Multe..
În primul rînd s-a schimbat radical scopul acestui blog. A fost iniţial proiectat ca o platformă personală de schimb de fişiere/informaţii dintre mine şi colegii mei de clasă. Acum, acest blog este un fel de jurnal semi-intim (nu vă dezvălui chiar tot ce-mi este pe suflet
), de fapt e mai mult un monolog, nu scriu pentru nimeni, scriu pentru mine. Deşi s-a păstrat şi chestia cu schimbul de fişiere (cursul de fizică a creat premizele
).
În al doilea (nu cred că aţi observat), blogul a trecut prin multe modificări cosmetice pînă a ajuns la varianta finală şi stabilă (cred
) pe care o vedeţi.
Ce-a păţit autorul în tot acest timp? Tot multe 
A trecut prin BAC (cică dacă treci de el, treci de orice
), a ajuns student la AC (cu acelaşi ton evident de mîndrie), a descoperit că îl fascinează fotografia şi aspiră să înveţe cum să condenseze cît mai multă frumuseţe in fiecare pixel şi acum, mai nou, după ce a dat de
Azi te-am ales pe tine- pentru că-
Ceva în glasul tău mă linişteşte.
Nu ştiu cum ochii tăi împacă/
Ideile-mi certate nebuneşte.
aici, a înţeles că are cîteodată momente cînd parcă-i vin în cap idei, aşa de niciunde, şi astfel a apărut categoria Inspiraţie clandestină.
Nu-mi mai rămîne să spun mai multe decît – La mulţi ani danciac.wordpress.com!

50th Post Anniversary